Am avut câteva zile
când ploua pe sub mine.
Iarba era sus în fânărie
iar iapa, de la tata,
se tăvălea în bulbucii de ploaie tomnatică, pe suhat,
aproape de capul de pod unde, acum ceva timp,
de Rusalii,
am văzut un mânz mort.
Până acum nu am avut curajul să recunosc.
Să mă privesc în ochii lăsaţi,
de la Dumnezeu, mai negrii decât ai mei.
M-am urcat în pod,
în podul bisericii,
să mă-ncălzesc în canoane de mucegai şi caiele
lipite sub piele,
din timpul în care ploaia îmi dădea de mâncare
şi mă iubea, ca a doua mea fire
lăsată acasă, în neştire.
Mă îndrept spre lac.
