Feeds:
Articole
Comentarii

free counters

Anunțuri

Reţetă

 

artis_expo_17

De dimineaţă, paşii mei
m-au purtat spre tine
în lumina lăsată
peste cafea şi peste minte.

Am văzut urmele ce vor să fie
neîntrerupte
în zăpada timpurie;

Îţi place să cânţi în mine
de dimineaţă şi până spre staţia de autobuz,
când noaptea se transormă în sânge şi amestecă oamenii,
la fiecare semafor, în mâini şi urme de cuvinte;
Iar tu te scuturi de ploaie şi vânt,
Iar eu mănânc din clipele ce ne rămân
în minte şi în urmele de cafea
purtate spre mine
de paşii tăi, dis-de-dimineaţă.

la Pauză

1243302_10202050861458994_1586543125_o

Dacă sufletele ar sta priponite
sub gardurile vieţii
toată ziua,
Visele de dimineaţă
chiar ar avea o şansă
să existe.
Mi-am amintit de o călăuză a zilelor trecute,
prinsă uşor sub umbrele norilor;
Mi-a pus în mână un semn,
un mic ulcior cu urme de râs şi curgere de vară
… o las pe astă seară.

740358_10202411265588872_1549543612_o

Iubito, eu nu văd

în umărul tău

decât urmele valurilor

de astă vară,

când nu te cunoşteai

decât pe-afară.

Refren:

Ruptura dintre ceafă şi pântec

nu se vindecă decât prin descântec.

1071239_10202474574451554_64821333_o

[Şezi scurt în picioare
şi lung în mine.
Şezi mult aproape
şi puţin departe.]

Umple-mă de flori şi violete
Cu cearcăne de moară de vânt,
surmenată sub cuvânt.

Când te-am oprit alaltăieri
pe trotuarul construit prin alte veri,
curgea, la soare, o deziluzie,
o amăreală din tine,
mai mult ca printro perfuzie.
EU sunt malul Tău.

[Corbul Gol]

De la şosea se lasă seara

un drum cu sare

pe care pescăruşiiImagine

îl dezgolesc

până la mare.

Am văzut pe ţărm,

în depărtare,

nişte păsări coborâte din cer:

aveau trunchi de om

şi ochi reci, lăsaţi la uscat,

pe scoicile mâncate

la masa de prânz.

 

 

DSCN7212

Doar tu
stai lungă pe şezlong
când muncitorii cântă-n gând
ceva ce tu nu-ţi poţi imagina nicioadată.

Doar tu
decretezi zilele libere în funcţie
de vânturile lăsate la intersecţie.

Doar tu
şi scaunul tău
prins întro doară
de oricine,
te gândeşti la vară.

Doar tu
priveşti adânc mulţimile direct prin mine.

Doar tu
mă aduci mai aproape de biserică, de primărie, de prima nebunie.

Doar tu
nu cumperi bilet la primul marfar din luna septembrie.

Doar tu
Îţi imaginezi că nu sunt bilete decât la prima clasă
în viaţă.

Doar tu
reinventezi deschiderea geamului
din exterior
până la ultima răsuflare a ploii.

Doar tu
munceşti la ora asta
ca sa transformi culorile în kilograme de nămol.

şi noaptea merge mai departe.

Doar tu
stai pe şezlong
acum.
Aprinde-mi farul de noapte.

M-am ridicat sa văd prin geamul plan al ochelarilor de zi
Pe care mi i-ai luat cu grijă şi mi ţii
Pe noptieră-nchişi în fiecare …. dimineaţă.

Mâinile mele se-ntind prin lentile cu gândul prins la toate culorile pe care le vedeam când eram mic, acum că m-ai ţinut de mână. mi-am permis să-ţi zic: pot fi cea mai proastă alegere a pierderii timpului. Depinde de tine. Ochelarii îi port în fiecare zi în care soarele apare mai târziu decât şi-ar fi dorit lumea. Aşa scrie pe garanţia lor, cu litere minuscule, pierdute între detalii ridicole pe care nu le citeşte nimeni. Nici măcar cei cu ochii buni de gură.

De gâtul tău îmi atârn ochelarii de soare
Şi la volan stau mai înţepenit decât pe şezlong
În valurile calde pe care asfaltul e în stare
Să mă facă să le absorb.IMG_8765