Cersesc [by Domino]

… cu ochi cautatori,
goi si inutili -
mult prea suavul
suras,

…cu buze
prea uscate si
nedeslusite -
nepamantescul sarut,

…cu vorbe lungi si
de prisos adierea
nelinistitelor
degete,

…cu sovaielnica
nerostire -
imbratisarea
lunii,

….cu lacrimile ascunse
in colturi de suflet -
respiratia
sunetului ravasitor

…..cu bataile aripilor
de fluturi – sonata pentru
pian si suflet,

… cu ochi cautatori,
goi si inutili -
mult prea suavul
suras,

…si cu florile de camp….

si cartitele lucreaza duminica

si cartitele lucreaza duminica, de abia azi am constat lucrul asta ca ceva necesar, ar fi chiar interesant sa se accentueze aceasta munca, bineinteles, duminica.
caci atunci se succed zorile mai altfel, cuprinzator, chiar inert, iar o cartita dincolo de daramaturile din ziua sambetei, tresare la orisice lunecare de povarnis, daca va aluneca, daca sub ea o alta cartita sapa neputincioasa, tocmai pentru ca intr-o zi, poate de luni, a gresit traiectoria si acum e sub ea, cautand, duminica, suprafata, aerul ei, al cartitei de deasupra,
usor stigmatizata situatia noii cartite, numai e o simpla cartita, botita sub pamant, e o cartita noua, cer albastru pentru chinuiala de sub ea, e rasuflarea norilor sub deal, miros de flori sau de anotimp, aer…ce mai!, sau daca azi, duminica, nu va mai atinge cerul si va ramane doar un cer inchis, cum va primi sarmana cartita de sub ea intalnirea cu cerul ei anost?
sau daca nici ea nu va mai vrea sa aiba un cer, are doar galeriile, sunt ale ei, ii apartin, le modeleaza, le strabate, singura; de neconceput sa nu aiba cer, mai bine azi, duminica, ar batatori terenul si nu ar lasa nici un loc ce suna a gol sa fie usor de strabatut, sa mai sape si aia, pana maine, ca e luni si poate deranja, nu asa in weekend, ca nu da bine, ce naiba!
nimic mai mult.

Mă scuzaţi, am nervii slabi – preambul

La spatele muntelui stau feţele mării,
ea face feţe-feţe la munte;
el nu prea o bagă în seamă decât în momentele ei de furie;
e nebună, îi spune muntele izvorului;
mie îmi spui?
Cât ma sâcâie pe mine zilnic, zilnic, nu aşa,
de mi-au slăbit nervii.
Şi aşa îi mai aruncă o piatră în ochi, de gura lumii,
din slăbiciune pentru ea.

Matador

În două rânduri am refuzat;
Şi apoi m-am ridicat de pe scaun
Ca un împărat roman;

În iarbă am alergat
Dis-de – dimineaţă,
Punându-mi coroana
direct în mărul lui Adam.

Săgeţile le iau din tine
Una câte una
Cu pene îngereşti,
Aşa cum numai tu ştii să le produci.
(ai marcă înregistrată).

Apăs picioarele pământului
Până dincolo de hotarele satului, oraşului,
Lumii noastre.

Şi te cuprind în împărăţia mea
Fără de taxe,
Până la respiraţie.

Seara îmi văd de treburile mele împărăteşti.
Şi în regatul tău fac vizite pline de tort diplomat.
Ca agerii alergători din spatele liniilor inamice
dintre războaiele lumilor vechi şi noi
din tine.

Lac în stânga

Mă întrebam zilele trecute dacă e bine să îi spun sau nu. Să îmi iau inima în dinţi şi să-i zic răspicat: NU! Tu ce zici? Să încerc? Poate ar trebui, doar dacă eşti foarte sigur de asta. Altfel, te va devora cu privirile ei năucitoare şi te va arunca mai jos de clipa asta, de clipele ruşinoase ale începutului acestei deşertăciuni. Mai jos de gol, de nimic, de indiferenţă. Te va strivi. Şi dacă stau aşa, în zbaterea asta, nu e mai rău? Nu e mai rău pentru mine? Dacă ţi le priveşti aşa, în rău sau în bine, nu te vei linişti niciodată. Dar nu vreau să mă liniştesc, vreau să mă devorez de chestia asta, să o devorez … Stii de ce îmi aduce situaţia ta aminte? Nu. De povestea aia de acum câţiva ani cu omul ăla care a rămas în mină până nu a mai vrut să iasă de acolo! Şi nu a mai fost om. S-a transformat în altceva. Ce relevanţă are asta pentru ce mi se întâmplă mie? Păi nu vezi că nu mai eşti tu, nici măcar voi! Deja începi să fii altceva. Ceva străin de toate, de aproape orice urmă de plăcere, mulţumire, viaţă.
Prins în speranţa dreptului la replică şi a incertitudinii lui.
Când te vei clarifica, nu va mai avea rost sa-i spui ceva; iar ea va fi cea mai frumoasă femeie dintre femeile necunoscutului pământ. Ca un lac în care te arunci pentru prima dată în viaţă, fără frica vârtejului sau a înnecului. Dar va fi ca prima dată când o vezi, cu coada ochiului, peste umărul stâng al uitării.

Ultimul inger [by DOMINO]

Ingerii au plecat
la culcare….
Au mai lasat aprins
doar opaitul
tremurand
al somnoroasei luni…

gandurile se preling
aproape inghetate
pe ascutimile
gardurilor nevorbirii,
pe incremenitul leagan
pustiit
de propria nemiscare,
pe zgribulitele
emotii ale …

….a mai ramas unul…
isi ascunde privirea
pe dupa umbra
amortitelor timpuri,
ale tacutilor copaci,
ale adormitelor frunze….
se furiseaza
catre mine sfredelind
intunericul si
singuratatea.

Iubesc, drag inger,
sa ascult linistea degetelor
tale rasfirate pe
nelinistitele-mi
coarde

lasa-ma sa invelesc
infrigurarea-mi
cu pleoapele tale,
cu albastrul tau
atat de viu,

lasa-ma sa imi potolesc
setea …

Carcalette.org [by Antrenoru & Doruldezid, feat. Didi & Lulu]

Creştem în liniştea cuvintelor nerostite
Sau nu.
Creştem în sufletele lor nescrise
Sau în umbra a ceea ce ar fi trebuit să spunem odata!

Omoară timpul meu, scribule, îmi spuse regele, şi scrie asta în criză de isterie pe pielea mea în criză de spaţiu.
Creştem fără să merităm,
Creştem fără formă.
Pe sârmă ne lungim, ca măştile lăsate la încins, spre fierul de călcat.
Ne lungim la soare, frumos, spre copaci frumoşi, otrăvitori…
Ce rost să creşti dacă tot duce la un netot?
Am şters nevăzutul, pentru a-l face vizibil vorbesc citind trupuri de femei îngheţate în ciorapii lor ca nişte scutece.
Şi totuşi.. uşurat eşti doar cât te uşurezi.
Nylon, Nylon, să te-ating!
Şi totuşi la jocul său dublu, regele câştigă contra sa şi a gândurilor sale ce nu mai pot intra în istorie … Regina tot moare.
Ce sfântă adâncitură, tranşei în transă cu sânge aureolat, ce cald cuptor cu limbi de şerpi cu veninul alchimizat eşti tu regină.
O cină de taină fără de taină pe buzele tale calde am aflat.
Şi m-au cuprins ale falei jocuri, pradă m-am lăsat aproape de…
Moarte … şi am răsuflat, iar m-am scăpat … în viaţă, o, regină, în vieţile tale nescăpătate peste ziduri.
Să pleci departe nu-i libertate, să te pierzi, e nebunie, iar grozăvie e să poţi trăi cu mine (regina zise).

Pe vârfuri, un gând suspendat
Înveşmântată cu toate dorinţele mele
O cruce eu în tine am aflat
Si oasele eu mi le scurg la poalele tale
Din valea mea, din Valea Regilor
Nilul are prunci perlaţi pregătiţi să mă ucidă.
Dar nu-i cu putinţă!, io-s în mintea ta sărmană regină
Ca un pietrar înfipt în grindă
Spre amintirea ce va fi într-un botez de tină.

Încă o suflare, încă o dorinţă şi viitorul e gata, până la urmă regele moare, regina vesteşte şi „ Trăiască regele!”. Stau răsucit în mine ca un cui înfipt în mâna ta din mâna lui şi da!, iubirea mea nu am văzut.

Samsara

Dublă, savoarea se strânge
când sufletul pieilor se-ntinde…

Peste petece se nasc zeii
pribegi imagini împlântate sec
în cerul gurii mele;

Diurnă

Am gusturi amare,
în fiecare dimineaţă
le spăl, unul pe dos, altul pe faţă.
Mă şterg în ochiul stâng
al lumii

Mă plimb apoi între cafelele mele
şi ale tale, printre ceşti te văd
suflând zaţul de pe ultima ceaşcă
rămasă băută, aşa într-o rână,
ca la cutremur;

La prânz, te ţin de pântece
să stai în flori, în linişte,
în soare. Tu stai.

Spre seară te aşezi.
Îţi împlânţi mâinile în nori
să-i smotoceşti un pic; până vine ploaia.
Si ne spală.

Interviu cu o bampir

“(…) Ce imi doresc? O slujba incitanta in domeniu, unde sa am posibilitatea sa imi pun in practica cunostintele proaspat acumulate la facultate si unde sa imi valorific potentialul la maxim. Oportunitatea colaborarii cu profesionisti; posibilitatea intrarii in contact cu oameni experimentati si motivati; mediu de lucru stimulant.(…)

Sunt un organizator foarte bun, muncesc bine in echipa dar si individual. Imi place sa verific si sa monitorizez serviciile pe care le ofer clientilor. Motivatia mea vine din pasiunea pentru munca si dorinta de a satisface nevoile celui mai exigent client, mai ales intr-o piata competitiva. Tenacitatea si profesionalismul sunt 2 dintre punctele mele forte. Atentie distributiva cat si un excelent simt al detaliului ma definesc. Totodata am abilitatea de a imi motiva colegii de munca si a aduce suport tutor celor din echipa mea. Vreau sa excelez in asteptari si sa reusesc mai mult decat un anul precedent.(…)

Filozofie de viata:
Imi plac provocarile, calatoriile, muzica buna si discutiile cu oameni interesanti. Consider ca de la orice om ai ceva de invatat.
Niciodata nu nu mi-a fost teama sa incerc ceva nou…tot timpul trebuie sa te upgradezi, sa combini ceea ce stii sa faci cu ceea ce inca nu stii…conteaza atitudinea de deschidere spre invatare.
Sunt exigenta cu mine si cu ceilalti dar totdeauna incerc sa valorific oamenii cu care lucrez in ceea ce stiu cel mai bine sa faca.
Niciodata nu este prea tarziu sa deprinzi o abilitate noua dar totdeauna este prea devreme sa renunti la un proiect la care tii.”

(extrase din marea carte a misterelor Bucurestiului)