Când te doare spatele – remember la doruldezid de altădată

Adică, a se citi aşa cum e scris. Nu e vorba de vreo prepoziţie lipsă (aia la care ne gândim aproape cu toţii). E ca şi cum ai probleme cu backup-ul. Te ia cu îndoieli pe şira spinării şi te face mai conştient la ce se întâmplă în jurul tău. Poate că îţi pasă sau poate că eşti doar implicat. Nu prea contează motivaţia, pentru că te doare şi asta te face să fii prezent. Asta e o poziţionare.
O alta, se poate traduce ca o întoarcere spre trecut. O analiză mai atentă. Un mic popas din alergătura oportună după umplere, plinătate, justificare mascată sau cum vreţi să-i mai spuneţi. Mă refer la tot şi la toate cele prin care ne batem capul zi de zi.
E vorba de oasele tale, până la urmă. De tine. Adevărat că eşti mai egoist în astfel de momente (poate că ăsta e şi scopul spatelui cu durerea lui cu tot). E subiect de îndreptare, realiniere (în niciun caz remodelare).

Cu puţin sport şi medicamentaţie atentă se depăşeşte.
Efectele? …. Când mi-o trece…

Buna dimineata iubito… [by DOMINO]

Buna dimineata iubito,
ma bucur
sa redescopar
albastrul zilei
prin ferestrele
sufletului tau…

Buna dimineata iubito,
astept infrigurat
ticaitul
urmatoarei secunde
a zambetului tau
revarsat in
pastel de
toamna tarzie
si abur de cafea…

Buna dimineata iubito,
iti vad umbra
inceata si
somnoroasa
in cautarea
papucilor de casa,
a punctelor
cardinale si
a verii incheiate…

Buna dimineata iubito,
aud stropii
lovindu-se de tine
ca sunetele
unei simfonii
de rotunjimile lumii,
intr-o revarsare
modulara
si celesta…

Buna dimineata iubito,
porti inca pe chip
luminile micului
nostru parc,
ale jocului abstract
al ploii
molcome,
ale tremurului
imbratisarii
cat o eternitate,
ale frunzelor
ce se intindeau
inaintea pasului tau
bland,
ale amutitelor noastre
emotii.

Buna dimineata iubito,
Ieri….frunzele-si sopteau
De noi…de tine si de mine……Tu?….Ce vei face azi?

Mărturisesc că am fost prins [by DORULDEZID & ANTRENORU']

[D]

Mărturisesc că am fost prins
furând cu dinamită
focul stins.
Şi-am fost rugat să-l reaprind.
Înspre cenuşă m-am întins
cu gâtul gol, în vânt să-l simt,
să-l beau, din mine să-l imit
până la moarte,
în lumină să îl schimb;

[A]

Întins beau moarte, gâtul în vânt
Lumina se schimbă, focul se stinge
Mărturisesc că am fost prins
Rugându-mă să-l reaprind.

Plires Keno [ by DORULDEZID & ANTRENORU' ]

[D]

Pasă, pasă-gol,
de parcă-mi pasă,
mingea nu se scurge de picior
în plasă,
se zdrobeşte-n vânt
şi-n vid se lasă;
la fel ca noi,
în clipele de zi cu zi,
ne pasă şi de vid
în trepte cum se lasă
peste noi, în cursă,
tot spre plin.

[A]

Se scurge gol zdrobind vântul
Mingea, piciorul, plasa, gândul
Peste mai plin se lasă.

VIS [by DOMINO]

Mergand
pe dinaintea
si prin
umbrele clipei
trecute si-ncheiate,
ma scurg
prin bresele
genelor,
prin valve si
pori
in strafundul
repaos
al retinei.

Oh, Doamne…

nu ma trezi
din respiratia
imbratisarii,
din imbratisarea
atingerii,
din atingerea sarutului,
din sarutul iubirii….

nu ma lua ingerului
fluturilor
si fluturelui ingerilor,

lasa-ma impleticit
in betia
cuvintelor
si necuvintelor,
in cuvintele
si necuvintele
betiei,
in adapostul boltilor
alburii si al
alburiului adapost
boltit,
in tremurul veselelor
lacrimi
si al veselului
tremur al lacrimilor.

Lasa-mi mirosul
colorat al frunzelor
diminetii
si dimineata frunzelor
colorate,

lasa-mi linistea
surasului balai
si surasul linistii,

ceasca aburind
armonic
si armoniile
aburinde ale cestii…

…pentru Dumnezeu,
Doamne -
lasa-mi ingerul
fluturilor
si sarutul iubirii…

Dedicatie Fredy

Mi-e dor de tine
de laţele tale blonde-auriu
de mersul tău băltocit în ploaie
în hoţia ta de a mă muşca de gleznă
când nu-ţi dau mingea să o muşti
şi ochii tăi pe care-i întrevăd doar la tuns
că nu suporţi lumina directă
ci numai aia pe care vrei tu;
Labuţele tale vii
transformate în haotice rumbe duminicale
când mai ajung pe acasă;
rămâi la fel
băgat în priză
şi la mers, şi la sfat,
că latri, sudui, scuipi cuvinte neînţelese de oricine.
parcă te transformi!
Nu-ţi mai creşte în pene!
Ca tine, căţel, n-a văzut lumea!
la primul tău lătrat venit fără să vrei
din alte garduri colorat
de te-ai speriat în poartă
la intrare în palatul tău urban.
Acum tratezi pe toată lumea cu jocul nebuniei tale
în nebunia mea.

Moment publicitar: Creierasul cel Viteaz

In curand, adica zilele urmatoare, apare povestea Creierasului cel Viteaz si a intamplarilor lui, dincolo de propriile dealuri valurite. Intr-un profil scurt, ne vom rasfata pe mosiile dumnealui inflorite, ii vom vizita prietenii si dusmanii, in limita bunavointei dumisale. Ne vom intrece in dulceturi zaharisite si crizate de gusturi revolutionare.
Totusi, discutand cu el, ne va pregatii multe surprize, asa ca il asteptam cu sufletul la gura.
Pe el si prietenul lui exotic Ceohi.

Cersesc [by Domino]

… cu ochi cautatori,
goi si inutili -
mult prea suavul
suras,

…cu buze
prea uscate si
nedeslusite -
nepamantescul sarut,

…cu vorbe lungi si
de prisos adierea
nelinistitelor
degete,

…cu sovaielnica
nerostire -
imbratisarea
lunii,

….cu lacrimile ascunse
in colturi de suflet -
respiratia
sunetului ravasitor

…..cu bataile aripilor
de fluturi – sonata pentru
pian si suflet,

… cu ochi cautatori,
goi si inutili -
mult prea suavul
suras,

…si cu florile de camp….

si cartitele lucreaza duminica

si cartitele lucreaza duminica, de abia azi am constat lucrul asta ca ceva necesar, ar fi chiar interesant sa se accentueze aceasta munca, bineinteles, duminica.
caci atunci se succed zorile mai altfel, cuprinzator, chiar inert, iar o cartita dincolo de daramaturile din ziua sambetei, tresare la orisice lunecare de povarnis, daca va aluneca, daca sub ea o alta cartita sapa neputincioasa, tocmai pentru ca intr-o zi, poate de luni, a gresit traiectoria si acum e sub ea, cautand, duminica, suprafata, aerul ei, al cartitei de deasupra,
usor stigmatizata situatia noii cartite, numai e o simpla cartita, botita sub pamant, e o cartita noua, cer albastru pentru chinuiala de sub ea, e rasuflarea norilor sub deal, miros de flori sau de anotimp, aer…ce mai!, sau daca azi, duminica, nu va mai atinge cerul si va ramane doar un cer inchis, cum va primi sarmana cartita de sub ea intalnirea cu cerul ei anost?
sau daca nici ea nu va mai vrea sa aiba un cer, are doar galeriile, sunt ale ei, ii apartin, le modeleaza, le strabate, singura; de neconceput sa nu aiba cer, mai bine azi, duminica, ar batatori terenul si nu ar lasa nici un loc ce suna a gol sa fie usor de strabatut, sa mai sape si aia, pana maine, ca e luni si poate deranja, nu asa in weekend, ca nu da bine, ce naiba!
nimic mai mult.

Mă scuzaţi, am nervii slabi – preambul

La spatele muntelui stau feţele mării,
ea face feţe-feţe la munte;
el nu prea o bagă în seamă decât în momentele ei de furie;
e nebună, îi spune muntele izvorului;
mie îmi spui?
Cât ma sâcâie pe mine zilnic, zilnic, nu aşa,
de mi-au slăbit nervii.
Şi aşa îi mai aruncă o piatră în ochi, de gura lumii,
din slăbiciune pentru ea.